Dorul de vacanță

Dorul de vacanță, e un dor ca nici care altul. Înaintea oricărui test, examen sau parțial, gândul imi sare la vacanță. Cred că e și un factor motivator, mă gândesc că o fac, trece și vine vacața. Ăsta cred că e cel mai așteptat lucru pe timp de școală.

După ce trece durerea, sosește vacanța. Dar parcă nu mai e la fel cum ne-am dorit-o, parcă e plictisitoare, ne lipsește activitatea. Plictiseală, lene, iar dupa vreo 2 luni, așa pe la final, deja nu ne mai plictisim, ne-am reobișnuit, mai vrem. Dar vine școala, din nou. Niciodată nu e bine.

Îmi place vara, mă trezesc pe la miaz, nu trebuie să fac nimic. Pierd vremea, mă joc, mă uit la filme, de ieșit nici nu se pune problema până seara, prea cald, asta dacă vreau să apuc urmatoarea zi. Zilele trec, una după alta, fără să se întâmple ceva deosebit, viața trece pe lângă mine și chiar îmi place.

Văd lumea cum merge în excursii, cum petrece toată vara, la mare, la munte, în străinătate.. Eu stau prin jurul casei. De ce? Nu mor după asemenea excursii, dar nici nu am cu cine să merg. Toate planurile ce le fac la început de vacanță rămân pe toamnă, fie ele de învățat, sport sau participat la ceva ce nu îmi vine acum în minte, probabil ceva complet inutil.

Ca și sentimentul din 10 septembrie nu e niciunul, câteva zile rămase până la începutul școlii, vremea rece și umedă, cerul gri și magazinele pline. Parcă simți cum te ia valul, te pierzi în emoții și așteptări, în disperare și tristețe. Totul s-a terminat, totul se schimbă, nimic nu va mai fi cum a fost, pentru veșnicie, până vara următoare. Era un sentiment teribil, bine că am trecut de acea perioada, nu mai vreau să o repet vreodată.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?