Probabil nu toți cei care frecventați (sau nu) blogul meu știți că Moldova este o țară comunistă în care se vorbește limba română. Pentru cei care nu știați, acum ați aflat. Pentru restul, trebuie să vă spun că oamenii ăștia sunt defapt români. Cu niște cunoștințe rudimentare de istorie îmi dau seama că oamenii care trăiesc astăzi acolo ne-au ajutat de-a lungul timpului să ținem departe rușii, și și-au apărat compatrioții din Timișoara până la Constanța.

Acum sunt la ananghie. Au țara lor, și în ciuda acestui fapt, vorbesc limba română, dar modelul comunist după care încă se conduc nu face decât să le îngreuneze viețile, cam cum eram și noi acum ceva vreme. În orice caz, ne-au cerut nouă ajutorul, prin intermediul președintelui.

Ce-a făcut președintele? S-a dus la „Cabul” (căci asta a fost confuzia pe care a făcut-o Poppeye cu orașul Cahul din Moldova) și a luat în brațe un copil moldovean. Apoi a plecat acasă, de parcă ar fi fost plecat la cumpărături.

Vi se pare corect? N-ar fi trebuit să-i ajutăm? Și-ăia sunt tot români. Și trăiesc greu. Să nu mai spun că există suspiciuni mari că la ei s-ar fi fraudat alegerile de 2 ori, ca regimul comunist să rămână în stat. Ei, în ciuda acestui fapt, Băse îl șterge de praf pe Obama și îl lasă pe-ăla să se „joace” cu rachetele lui pe teritoriul româniei. Și probabil îndreptându-le spre ruși, în timp ce românii de peste Prut sunt disperați. Lasă că la anul mai mergem odată la Cabul și rezolvăm…